Traducere de Octavian Cocoş
E-o noapte albă, apa se-odihneşte
în patul ei din limpedea lagună
pe care din văzduh rotunda lună
armata ei de stele şi-o porneşte;
şi un stejar măreţ se oglindeşte
în apa ne'ncreţită de furtună;
e-o noapte albă şi-o credinţă bună
din apa-aceea în jur se răspândeşte.
Căci un crâmpei de cer îmbrăţişează
Natura toată şi la piept o pune;
e un crâmpei de cer venit pe-o rază
şi în tăcerea nopţii ruga-şi spune,
ştiind că doar iubirea-înnobilează
şi vrând mereu iubire-n el s-adune.
vezi mai multe poezii de: Miguel de Unamuno
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.